Ce este dragostea?

Etichete

dragostea, iubire, indragosteste, fericire, fericirii, persoana

 

          De-a lungul timpului multi oameni au incercat sa gaseasca o definitie exacta pentru acest termen, dar este oare posibil sa fie explicata in cuvinte o senzatie care poate fi doar simtita sau experimentata? Adevarul este ca dragostea este cel mai minunat sentiment din lume, acesta poate avea o forta atat distructiva, cat si constructiva, iar cand dragostea ne zideste, ei bine, acest lucru este minunat!

 

         Schimbari de necrezut au aparut in viata unor oameni, carora nu li se mai dadea nici o sansa  de remediere, atunci cand s-au indragostit. Dragostea ne transforma, ne modeleaza in ceva in care doar am fi sperat sa ajungem, ridicandu-ne totodata pe cele mai inalte culmi.

 

        Dragostea ne da putere sa facem imposibilul sa devine realitate, sa privim chiar si partile negative sau aspectele din viata noastra de care nu suntem tocmai mandri intr-o lumina pozitiva. Cineva obisnuia sa spuna: “Omul este aproape de atingerea perfectiunii cand se indragosteste”, deoarece cu totii aspiram spre absolut si ne aflam intr-o goana nebuna dupa fericire. Problema este ca de prea multe ori uitam ca lucrurile minore, la prima vedere, cum ar fi gesturile tandre si atente, pregatirea micului dejun pentru persoana iubita, sau sentimentul de fericire si confort pe care il simtim langa persoana draga noua dupa o despartire indelungata ne confera o fericire inimaginabila, si fac viata sa merite cu adevarat a fi traita.

 

          Pe langa faptul ca dragostea ne completeaza, ne umple de o energie inepuizabila, ne ridica, ne face sa avem puterea sa zambim chiar si dupa ce ultima raza de speranta pare ca s-a stins, cel mai important aspect al acesteia este ca da vietii un nou scop, iar lucrul primordial pentru atingerea fericirii este tocmai un scop in viata. Adevarul este ca avem capacitatea sa trecem altfel peste necazurile si problemele din viata de zi cu zi, cand stim ca cineva este alatura de noi, ne sustine, ne incurajeaza si nu va renunta niciodata la noi.

 

        O persoana care indiferent de greselile comise are puterea sa ne ierte, sa ne respecte si sa ne accepte exact asa cum suntem, si care in cele din urma ajunge sa ne iubeasca chiar si defectele, a cunoscut adevarata dragoste. De asemenea, bucuriile sau succesele sunt traite la un alt nivel de implinire sufleteasca atunci cand ai alaturi o persoana cu care sa le impartasesti. A iubi cu adevarat inseamna a pune nevoile celeilalte persoane mai presus decat dorintele tale, inseamna a darui, fara a astepta nimic in schimb, inseamna ca cealalta persoana sa se afle constant in mintea ta chiar si atunci cand faci cele mai elementare lucruri cum ar fi mancatul unui mar sau asteptarea autobuzului.

 

         Dragostea inseamna sa nu uiti a ii spui persoanei iubite in fiecare zi ca are o camasa minunata, si ca arata superb in ea, desi poarta aceiasi camasa in fiecare zi! Dragostea ne infrumuseteaza atat pe interior, cat si in exterior, ne face sa aratam infloritor, sa ne simtim excelent, mai in forma ca niciodata, iar provocarile pe care suntem nevoiti sa le infruntam nu mai par invincibile.

 

        Dragostea, nu in ultimul rand, ne determina sa facem sacrificii inimaginabile, desi adevarul este ca pana nu o experimentam in mod real, nu avem cum sa ii intelegem pe cei care au sacrificat absolut tot, uneori chiar si viata pentru o ora sau cateva minute alaturi de persoana iubita. Tind sa cred ca acestia au realizat ca desi poti fi inconjurati de cele mai minunate obiecte si sa duci o viata lipsita de griji, in huzur si tihna, daca nu ai alaturi o persoana cu care sa impartasesti aceste lucruri minunate, te simti gol, singur, neinteles si de multe ori trist.

 

      Adevarul este ca oricat de mult ai lupta impotriva acestui sentiment, de cele mai multe ori sansa ca tu sa iesi invingator este foarte mica, deoarece este foarte greu sa iti ignori sentimentele, sa le ascunzi intr-un cotlon intunecat al mintii tale, si sa uiti tot ce simti pentru o anumita persoana. De fapt acest lucru este aproape imposibil.

 

          Din cauza aceasta este atat de dureros cand traiesti o dragoste neimpartasita, acesta fiind totodata si unui dintre aspectele negative ale iubirii, fiind acela care ii descurajeaza pe aceia care au trait o astfel de iubire, inhibandu-I din a mai incerca ceva nou, facandu-i sa renunte si sa se refugieze in singuratate si sa uite tot ceea ce are legatura cu acest capitol.

 

          Totusi, nu trebuie sa uitam niciodata ca dragostea merita intotdeauna o a doua sansa, deoarece ce rost ar avea o viata goala, traita in singuratate, intr-o monotonie dureroasa, si ce farmec ar mai avea seara, cand te vei intoarce obosit de la serviciu, iar singurul care va fi dispus sa te asculte si in fata caruia vei putea sa iti versi inima va fi hamsterul tau!!

M.H.

2012 in review

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2012 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

600 people reached the top of Mt. Everest in 2012. This blog got about 3,000 views in 2012. If every person who reached the top of Mt. Everest viewed this blog, it would have taken 5 years to get that many views.

Click here to see the complete report.

Ce facem de acest Craciun – alegem sa dam sau preferam sa economisim?

Etichete

alegerea, banca, bani, comoara, cont, Craciun, economisim, ingrijorari, sa dam

       Azi dimineata m-am trezit ingrijorat gandindu-ma la cate cheltuieli am de aceste sarbatori, in special legat de cadouri, daruri, surprize etc. Am mai avut astfel de ingrijorari si inainte. Am ajuns atat de departe incat ma gandeam cum ar fi sa aman partea care trebuie data Domnului…DAR ..petrecand timp cu Tati, mi-a venit in minte urmatorul verset:

Proverbe 11:24 – Unul, care da cu mana larga, ajunge mai bogat; si altul, care economiseste prea mult, nu face decat sa saraceasca.

 

       Apoi am zis: logic vorbind, daca ma ingrijorez, nu ma ajuta cu nimica. In al doilea rand, daca prefer sa pun bani deoparte decat sa-I ajut pe altii care au nevoie, nu imi strang nici o comoara in cer, plus ca risc sa saracesc, conform acestui verset. In al treilea rand, mi-am adus aminte ca de fiecare data cand am ascultat Cuvantul lui Dumnezeu, cu toate ca mi s-a parut ciudat si exact contrar principiilor economice moderne, am ramas surprins sa vad cantitatea de binecuvantari turnata peste mine.

 

       On top of all (sau pe deasupra tuturor), chiar daca as strange bani pe pamant, cu ce ma ajuta in viata viitoare, sau chiar si peste 10 ani? Oare pot sa ma incred intr-un cont de la banca? Pot sa ma incred intr-un job? Daca tu faci inca asta, ma rog sa te trezesti pana nu e prea tarziu. O singura “banca” este sigura si un singur “cont” este veridic, dar ele nu se afla pe acest pamant, ci se afla in ceruri, Acasa.

 

        Deci, ce vom face de acest Craciun? Alegem sa dam sau preferam sa economisim? Alegerea iti apartine!

Este Un prieten care tine la tine mai mult decat un frate

Etichete

frate, inselati, paraseasca, prieten, prieteni, tradeze

        Recent ma gandeam la prietenii mei…cum multi dintre ei nu mai sunt prieteni, altii au ramas prieteni buni, altii m-au tradat. Se poate scrie un intreg roman despre vietile fiecaruia dintre noi, roman care sa contina relatiile de prietenie pe care le-am avut (prietenie in sensul baiat cu baiat si fata cu fata). Totusi, deasupra tuturora troneaza Cuvantul Bibliei. David, inspirat de Duhul Sfant, spune: “Este Un Prieten care tine la tine mai mult decat un frate!”

       Prieteniile sunt inselatoare, si mai devreme sau mai tarziu toti ne vom simti inselati de cei pe care ii stimam. Si Iisus a fost asa. Din 12 ucenici, unul L-a tradat iar 10 L-au parasit. Pune-te putin in locul Lui. Fa o lista cu cei mai buni 12 prieteni ai tai, si apoi alege unul care sa te tradeze si 10 care sa te paraseasca la greu – efectiv sa uite de tine, sa nu-ti mai raspunda la telefon….dureros, nu?

     In general, am observat ca prieteniile se innoada prin necazuri. Cu alte cuvinte, daca tu si prietenul cel mai bun treceti printr-o cearta, iar apoi va impacati, legatura va fi mai puternica decat inainte. Asa e si cu Iisus. Cand Il suparam, El nu ne paraseste, ci mai mult ne iubeste si ne doreste. Of course, nu trebui intinsa coarda si nici profitat de bunatatea Lui.

       Daca toti te vor parasi, tine minte ca Cineva nu te va parasi niciodata. El te iubeste mai presus decat oricine altcineva, pentru ca Si-a dat viata pentru tine. Ce har minunat sa avem parte de un astfel de Prieten.

Importanta rugaciunii

Etichete

biserica, Dumnezeu, grupuri, rugaciune, se ruga

Tot mai mult aud in ultimul timp de importanta grupurilor de studiere a Bibliei, de inchinare, de recuperare…etc. Nu este nimic rau in a organiza astfel de intalniri, ceea ce este insa cu adevarat deplasat este a organiza aceste intalniri fara rugaciune. Adevarul dur este ca am uitat importanta rugaciunii (cred ca toti ne regasim aici). De mult n-am mai auzit de un grup de rugaciune, unde fratii si surorile sa se intalneasca si sa se roage specific pentru problemele din biserica, de acasa, de la locul de munca, scoala etc. De ce oare?

Raspunsul e unul simplu – lumea zace sub cel Rau, iar noi zacem in lume…cu fiecare zi cu care trece, venirea lui Iisus e tot mai aproape, dar in acelasi timp venirea lui Antihrist e tot mai aproape. Daca pe scena lumea intreaga se framanta si cauta prosperitate economica si pace, in spatele cortinei stapanii acestei lumi, demonii (sau ingerii cazuti) trag sfori nezavute pentru a ne controla. Si ghici pe cine vor ei sa controleze si sa distruga?? Pe noi, copii Regelui! Daca inca nu realizezi asta, mai citeste o data fraza anterioara!

Exemple avem nenumarate in Sfanta Scriptura- biserica primara se ruga, Iisus se ruga, toti se rugau..azi insa noi abia daca apucam 5 minute intre programe sau mese sa stam de vorba cu Dumnezeu. Dar aia nu e stare de vorba, e salut spiritual! Sa nu ne miram ca totul merge alandala?

Ce e de facut? O cautare mai sincera a lui Iisus, si un timp petrecut cu El in rugaciune mai extins si mai real. Degeaba facem restul daca ne pierdem sufletul, si fara rugaciune ajungem sa ne pierdem sufletul. Avem nevoie de intimitatea cu Dumnezeu, de odihna Lui…altfel suntem morti!

De ce renuntam atat de repede?

Etichete

cale, lupta, relatie, renunta, renuntam, sfintenie

       Tot mai multi oameni renunta la partenerul de casnicie, la a lupta pentru cei dragi si chiar si la lupta pentru sfintenie. Oamenii din jurul tau renunta asa usor…Oare de ce n-ai face-o si tu?

      Crudul adevar este ca de multi ori si noi renuntam atat de repede. De exemplu, o relatie merge bine si toate se potrivesc de minune. Vine apoi o zi “fatala”, o zi in care cei doi incep sa-si vada defectele, sa si le exprime si eventual sa-si scoata ochii. Rezultatul? O despartire dureroasa. Se intampla asa de des, oare de ce nu s-ar intampla si in cazul tau?

       Duci o lupta pentru a te sfinti si te lupti cu minciuna. Atatia din jur o fac, oare de ce n-ai face si tu? Oare ce avem de castigat din toata aceasta lupta?

          Raspunsul la toate aceste intrebari se afla in Sfanta Scriptura. Noi avem de luptat pentru ca asa a hotarat Creatorul nostru. Casa noastra nu este aici pe pamant (daca ar fi aici m-as simti extrem de dezamagit de Dumnezeu), iar drumul pana acolo trece prin Valea Umbrei Mortii. Nu este alta cale. Vrei s-o iei pe calea cea scurta, fara probleme si incercari? Calea aceea nu merge in sus. Pana la urma, la o relatie care nu-ti face bine sau la un prieten care te tradeaza poti renunta, dar niciodata nu renunta la sfintire. Acest proces inceput in noi de Dumnezeu in momentul convertirii va fi dus la bun sfarsit, conform Noului Testament, dar asta daca lucram impreuna cu El.

Acesta e singurul proces la care nu trebuie sa renuntam niciodata: sfintire.

Aceasta este singura persoana pe care nu trebuie sa o parasim niciodata: Dumnezeu.

Relatia dintre o traire adecvata cu Dumnezeu si binecuvantare!

Etichete

binecuvantare, Dumnezeu, experienta, financiare, sa ne binecuvinteze

          De multe ori ne traim viata cu bune cu rele si avem impresia ca asta e voia lui Dumnezeu. Vreau sa dezvolt in acest post o problema care e destul de sensibila: problema binecuvantarilor (nu doar financiare, ci si spirituale, psihologice si umane). Cert este ca daca noi credem Cuvantul lui Dumnezeu, stim deja ca “Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu, si toate celelalte vi se vor da pe deasupra” este adevarat!

       Am observat un lucru interesant in viata mea si in viata prietenilor: atunci cand Dumnezeu e pe primul loc, TOATE merg bine. Aceasta mi se re-certifica cu fiecare noua experienta. Interesant,nu? Cu siguranta, aceasta nu inseamna ca nu sunt si exceptii de la regula. Sunt perioade prin care Dumnezeu ne trece ca sa ne testeze, dar aceasta nu inseamna ca toata viata trebuie sa ne mearga rau. Te provoc sa te gandesti la aceasta, meditand la pasajele urmatoare: Oare sunt eu placut Domnului daca tot timpul am probleme financiare, relationale si mentale??

Psalmul 91

 ¹⁴„Fiindcă Mă iubeşte – zice Domnul – de aceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu.

¹⁵ Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi.

¹⁶ Îl voi sătura cu viaţă lungă şi-i voi arăta mântuirea Mea.”

 

Psalmul 84

  ¹¹ Căci Domnul Dumnezeu este un soare şi un scut, Domnul dă îndurare şi slavă, şi nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.

 

      Acestea sunt doar doua dintre sutele de versete din Biblie care declara ca omul care se increde in Domnul va fi binecuvantat. Oare degeaba a murit Iisus? Nu are jertfa Lui putere sa ne ierte pacatele, sa ne vindece de orice boala si sa ne binecuvinteze?

Ce sa faci ca sa ajungi aici?

Iov 11

¹³ Tu, îndreaptă-ţi inima spre Dumnezeu, întinde-ţi mâinile spre El.

¹⁴ Depărtează-te de fărădelege şi nu lăsa nedreptatea să locuiască în cortul tău.

¹⁵ Şi atunci, îţi vei ridica fruntea fără teamă, vei fi tare şi fără frică;

¹⁶ îţi vei uita suferinţele, şi-ţi vei aduce aminte de ele ca de nişte ape care s-au scurs.

¹⁷ Zilele tale vor străluci mai tare decât soarele la amiază, întunericul tău va fi ca lumina dimineţii.

¹⁸ Vei fi plin de încredere, şi nădejdea nu-ţi va fi zadarnică. Te vei uita în jurul tău şi vei vedea că te poţi odihni liniştit.

¹⁹Te vei culca şi nimeni nu te va tulbura, şi mulţi vor umbla după bunăvoinţa ta.

 

Un adevar vital ascuns si acoperit noua.

Etichete

adevar, credinta fara fapte, fapte bune, mantuire, roada

     De multe ori preferam sa ascultam o predica buna sau sa mergem la liturghie si nu mai studiem Cuvantul acasa ca sa vedem daca preotul/pastorul spune ce e adevarat. Adevarul e ca nu trebuie sa fim de acord cu tot ce se spune, multe lucruri sunt simple baliverne sau pur si simplu adevaruri intelese pe dos.

      Cu privire la asta avem un exemplu foarte bun in Biserica Primara: “crestinii ajungeau acasa si studiau Cuvantul, sa vada daca ce li se spunea este adevarat.” Cam asta ar trebuie sa facem si noi, pentru ca Duhul Sfant e dat tuturor, nu doar “liderului spiritual”.

      Un adevar extrem de important care din pacate e ignorat de multe culte neoprotestante si de multe ori exagerat de religiile de baza (Catolici si Ortodocsi) este cu privire la mantuire. Cert este faptul ca mantuirea este prin credinta:

 “Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire” – Romani 10:10

“Cine crede si se boteaza va fi mantuit.”

        Pana aici suntem toti de acord. Problema apare in continuare. Sa ne uitam ce spune Iacov in capitolul 2:

“ Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n-are fapte? Poate oare credinţa aceasta să-l mântuiască?

  Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele, şi unul dintre voi le zice: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!”, fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?

 Tot aşa şi credinţa: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi.

  Dar va zice cineva: „Tu ai credinţa, şi eu am faptele. Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.”

  Tu crezi că Dumnezeu este unul şi bine faci; dar şi dracii cred… şi se înfioară!

Vrei, dar, să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zadarnică? “

 

           Acesta este adevarul vital acoperit si ascuns de noi in epoca noastra moderna. Nu e de mirare ca biserica e la pamant din toate punctele de vedere si ca tinerii sunt mai lumesti chiar decat “cei din lume”. O teologie gresita duce la monstrii spirituali, crestini de duminica care n-au nici o bucurie in viata lor (nici macar in ziua Domnului!). Oare ce parere are Dumnezeu despre un om care s-a botezat odata (indiferent ca a facut botezul cand era mic sau la maturitate) iar apoi traieste in precurvie, minciuna, barfa, invidie, ura, neascultare…si lista poate continua. Citeste singur Galateni 5:19-21.

      Cea mai buna dovada ca esti in procesul de mantuire si ca esti pe drumul cel bun este o dorinta dupa sfintire, o puternica ura fata de pacat (aici toti trebuie sa ne luptam) si prezenta roadelor Duhului si a faptelor bune in viata noastra. Citeste in continuare:

- Îndeamnă-i să facă bine, să fie bogaţi în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu alţii (1 Timotei 6:18)

- Trebuie ca şi ai noştri să se deprindă să fie cei dintâi în fapte bune, pentru nevoile grabnice, şi să nu stea neroditori. (Tit 3:14)

       In concluzie, daca zicem ca putem trai oricum si nu se vede nici o fapta buna sau o roada in viata noastra, mergem pe drumul cel bun…inspre pierzare vesnica! Trebuie sa realizam ca nu o religie ne mantuie, ci Iisus Hristos. El singur ne poate duce in cer, dar are nevoie si de acordul nostru..si mai mult decat atat, de stradania noastra!

Camp de batalie sau parc de distractii?

Etichete

adevar, Camp de batalie, dusmanul nostru, liberi, lupta, parc de distractii

      Te-ai intrebat vreodata care e cea mai mare problema cu care ne confruntam noi crestinii, si cu care te confrunti tu cel mai des? Pot fi multe situatii neplacute in viata, dar cea mai neplacuta dintre toate e atunci cand consideram ca traim intr-un parc de distractii.- nimic nu poate fi mai departe de adevar!

       Pe langa faptul ca sunt nenumarate versete in Sfanta Scriptura care ne indeamna sa ne pregatim de razboi si in acelasi timp ne avertizeaza de seriozitatea luptei, preferam de multe ori sa ignoram acest adevar sis a traim ca si cum am fi intr-un mare parc de distractii..si nu ne dam seama ca ne sabotam singuri.

          Eu m-am “sabotat” asa de multe ori. Rezultatul? Infrangere la nivelul spiritual care a adus probleme la nivel mental, fizic si sufletesc. Stiu, tie nu ti s-a intamplat niciodata..cu siguranta!  . Important e sa acceptam acest adevar pentru a avea o viata biruitoare…Numai uite-te prin biserici..cati din cei ce au inceput “pe cale” nu mai sunt acolo? Au crezut ca totul e o joaca..iar acuma sunt intr-o cusca cu zabrele, cu toate ca au impresia ca sunt liberi in marele parc de distractii..ce nebunie! Poate ai fost si tu acolo, pt ca fiecare trecem prin aceasta experienta cel putin o data..

          Totusi, important e sa nu ramanem acolo..pt ca exact asta vrea dusmanul nostru. App, in caz ca nu ai realizat, ai un dusman real care te uraste si vrea sa te DISTRUGA- definitiv! Nu fii copil sa crezi ca esti ferit de el, nimeni nu e. Asadar, ce-I de facut. Constientizare, pocainta, si apoi lupta prin puterea lui Iisus!

 “ Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită.” 1 Petru 5:8

 

          Daca ai o alta parere sau vrei sa spui ce crezi, lasa un comentariu si-ti voi raspunde in cel mai scurt timp posibil.

Maestrul si opera de arta

Etichete

Creatorul, Maestru, maestrul, Michelangelo, opera de arta, schela, viata

          Un ultim retuş, o ultimă atingere de penel…Satisfăcut, maestrul se trage câţiva paşi înapoi, să îşi contemple opera : bolta Capelei Sixtine. Michelangelo, care lucrase la ea timp de patru ani, stând ore în şir sus pe schelă, la peste 13 metri înălţime, priveşte cu mândrie, mulţumit de ceea ce realizase. Creaţia lui. Artă la cel mai înalt nivel. Se pregăteşte să mai facă un pas în spate, să vadă mai bine, să cuprindă cu privirea tot tabloul…Fantastic…Şi, chiar atunci când era copleşit de admiraţie şi de satisfacţia lucrului bine făcut, ucenicul său ia una dintre găleţile de pe schelă şi o aruncă spre tabloul de abia încheiat, împrăştiind vopseaua şi stricând chipul lui Adam din scena Creaţiunii. Şocat, furios, îndurerat să îşi vadă opera distrusă, Michelangelo face, din reflex, un pas în faţă, năpustindu-se parcă spre pictură, în încercarea inutilă de a o acoperi şi proteja cu trupul său. Degetele parcă i s-ar fi repezit la penel, să şteargă, să repare…, în timp ce pumnul i se strângea voluntar să îl lovească pe cel care îi stricase munca, opera.

         ” Iertare, maestre, îmi pare nespus de rău că ţi-am stricat pictura, dar nu am ştiut să te opresc. La următorul pas, ai fi căzut..”, îi spuse tremurând ucenicul. De-abia atunci, uitându-se în spate, maestrul a văzut că era gata să cadă de pe schelă. Distrugându-i “opera”, ucenicul îi salvase viaţa.

        De câte ori, văzându-ne eforturile zădărnicite, meritele nerecunoscute şi opera distrusă, nu îndreptăm pumnul strâns către cer sau către cei din jur, revoltaţi şi plini de ură? Poate că şi tu ai adunat în tine multă revoltă, multă frustrare, pentru că meritele nu ţi-au fost apreciate aşa cum te aşteptai. Atunci, când cu lacrimi de durere sau de mânie în ochi, te apleci să aduni cioburile de pe jos, ia-ţi timp să îţi întorci privirea şi să vezi dacă nu cumva erai la capătul “schelei” , dacă nu cumva nu ucenicul, ci Creatorul Însuşi a fost nevoit să îţi strice “opera” , ca să o salveze pe a Sa. Viaţa ta preţuieşte cu mult mai mult decât o mână de vopsea.

“Dumnezeu nu-şi conduce niciodată copiii astfel decât ar alege ei înşişi să fie conduşi, dacă ar putea vedea finalul de la începutşi dacă ar înţelege slava scopului pe care îl împlinesc” – Ellen G.White.

        Mergi pe mâna Lui. Ai încredere că te iubeşte mai mult decît vei putea înţelege vreodată şi că doreşte cu orice preţ să îţi scape viaţa şi să îţi salveze adevăratele valori. Şi, ca să te conving că este aşa, trebuie să îţi spun că găleata cu vopsea este ultimul mijloc la care ar recurge Creatorul, atunci când tu nu eşti dispus să accepţi nimic altceva. Cea dintâi cale pe care a folosit-o a fost aceea de a muri El în locul tău. Dar, pentru a o accepta pe aceasta, este nevoie ca, mai întâi, să cobori de pe schelă. De multe ori, ceea ce consideri a fi un eşec, o lovitură sau o jignire, este, în realitate, o dovadă de dragoste din partea Celui care vrea să îţi dea viaţă din belşug.